Simptomatologie


Cuvântul “miofascial” este format din două parti: mio – muschi și fascia – învelișul acesteia, care înconjoară fiecare mușchi din corpul uman. Fascia are rol de protecție, face legătura între structurile anatomice, participă la schimbul de substanțe, îndeplinind, ca și sistemul vascular, funcții trofice și de transport. Mușchii și fascia sunt inseparabile una de alta: muncesc împreună și împreună se îmbolnăvesc. Și ele ar trebui să fie, de asemenea, tratate împreună.

Sindromul miofascial apare adânc în mușchi sub forma unor spasme musculare microscopice. Treptat, aceste zone se extind, numărul lor crește și încep să devină dureroase. În momentul în care această contractură atinge un anumit prag, mușchiul automat prinde nervii și vasele care-l traversează. Însă cel mai important, un mușchi contractat nu-și poate executa corect funcția de bază – contracție/relaxare.

Procesul descris poartă denumirea de scurtare miofascială. Sub influența acestei patologii, organismul va dezvolta niște reacții compensatorii, adică se va adapta, preluând dezechilibrele create de slăbiciunea mușchilor bolnavi, prin implicarea suplimentară a celor sănătoși. Când aceste mecanisme sunt depășite, apare sindromul dureros generalizat, extins la întreg spatele și membre.

Ca rezultat, inițial se schimbă pozitia corpului (poziția „ghebos” sau aplecat), ulterior va duce la suprasolicitarea coloanei vertebrale, dezvoltarea protruziilor și herniilor de disc. Iar în final, fiind depășite mecanismele compensatorii, corpul va striga după ajutor prin cea mai eficienta cale – durerea.

Fiecare zonă de spasm muscular poate genera o durere locală sau una iradiată la distanță. Din cauza durerii acute, sindromul miofascial este adesea confundat cu hernie de disc, sindromul radicular sau miozita. Însă aceste boli diferă unele de altele, și nu doar prin simptome, dar și prin cauzele lor.

Rolul protruziilor și herniilor de disc în generarea durerilor este exagerat. Pentru a susține această afirmație este suficientă analiza unei situații tipice.

În cazul apariției unor dureri la nivelul spatelui, pacientul este trimis sa facă un RMN, unde sunt găsite protruzii sau hernii de disc. Ulterior, acesta este tratat și durerea dispare. Dar dacă se realizează din nou un RMN, vedem că și protruzia și hernia de disc sunt tot acolo.

Care a fost cauza durerilor de spate? Explicația este simplă: nu ele au cauzat durerea. Statistica spune că până în 85% din cazuri durerea este generată de spasme musculare, iar hernia de disc poate fi prezentă la nivelul coloanei, dar fără să se manifeste clinic. Mai multe detalii puteți afla citind despre protruzia și hernia de disc intervertebral.

Cauzele apariției durerilor miofasciale


Stresul, alimentația, lipsa de mișcare, greutatea în exces. Sunt câteva cauze ale sănătății noastre precare în general și a durerilor musculare în special. Dar acești factori sunt cunoscuți de toată lumea. Principala și cea mai frecventă cauză a apariției sindromului miofascial este dezechilibrul muscular și este generat de o supraîncărcare musculară cronică. 

Se consideră că dezechilibrul muscular este cauzat de o dereglare a funcției mușchilor antagoniști – flexori și extensori, anteriori și posteriori, superficiali și profunzi. Dar, de fapt, dezechilibrele musculare sunt provocate de către afectarea echilibrului între musculatura fazică și tonică. 

După funcțiile pe care le îndeplinesc, mușchii corpului sunt împărțiți în două grupe. Unii efectuează mișcarea și poartă denumirea de mușchi fazici, dinamici. Alții mențin poziția, contracarând forța gravitațională. Acești mușchi sunt numiți posturali sau tonici. În timpul mișcării sunt implicate toate grupele musculare. De exemplu, în timpul alergării, mușchii fazici execută mișcarea iar cei tonici mențin corpul drept. Prin urmare, volumul de muncă al celor două grupuri este distribuit uniform și echilibrat. Atunci când o persoană stă jos, funcționează doar mușchii tonici, iar cei fazici sunt în mare măsură inactivi. 

Viața omului modern este lipsită de mișcare. Astăzi, incă din copilărie sunt adoptate în mare măsură posturi statice și repetitive. Și dacă se adaugă aici poziția incorectă și scolioza care în sine constituie suprasarcini statice, devine evidentă extinderea problemei. 

Monotonia statică generează oboseala musculaturii tonice care este suprasolicitată și contractată, iar musculatura fazică (dinamică) dimpotrivă este slăbită din cauza inactivității prelungite. Mai devreme sau mai târziu, dezechilibrul muscular duce la apariția de spasme musculare locale care la rândul lor sunt accentuate de stres, alimentație, greutate în exces etc. În plus, nu se resimte acest dezechilibru, ceea ce creează iluzia de bine pe termen lung, fără a provoca nici o suspiciune. Lipsa manifestărilor clinice din faza inițială a bolii permite ca aceasta să se înrădăcineze și să capete un caracter cronic. 

Tratamentul eficient pentru dureri musculare. Tratamentul manual al sindromului miofascial


Pentru a alege metoda cea mai bună de tratament este necesar să se cunoască avantajele fiecăruia. În orice boală există terapii principalele și auxiliare. Pur teoretic, cel mai bun rezultat este obținut prin combinarea simultană a diverse tratamente, însă doar prescrierea corectă a acestora are un efect sinergic(cumulat și eficient), altfel vom obține în loc de ameliorare – agravare sau nu va fi nici un efect. 

Deci, cel mai simplu și cel mai accesibil tip de tratament sunt medicamentele. Prin urmare, în cazul în care la un moment dat nu aveți o alegere mai bună, luați pastile. Amintiți-vă, ca o axiomă – durerea nu poate fi tolerată

Unii oameni refuză orice pastilă din cauza posibilelor efecte secundare. Dar nici un medicament din lume nu poate fi comparat cu “efectele secundare” ale durerii. Deoarece chiar o durere ușoară, dar constantă este un factor de stres. Ea epuizează și suprimă sistemul nervos. Se creează un cerc vicios: tensiune musculară – durere – tensiune musculară. 

Cel mai frecvent sunt utilizare analgezice, antiinflamatorii nesteroidiene și relaxante musculare. Dezavantajul tratamentului medicamentos este că acesta nu poate fi utilizat pentru o perioadă lungă de timp. Prin urmare, la pacienții cu o expresie severă a sindromului clinic dureros, eficiența acestora este scăzută, pur și simplu nu au timp sau capacitatea de a elibera tensiunea musculară și pentru a depăși boala. 

<strong>Acupunctura</strong>&nbsp;este o modalitate bună de a relaxa mușchii și de a îmbunătăți transportul la nivelul fasciei, însă este dificil de a găsi un specialist bun cu experiență, ca cei din clinica MEDEST.

Fizioterapia și kinetoterapia sunt metode adjuvante, complementare de tratament, însă nu trebuie considerate cele mai importante metode de recuperare, mentalitate perpetuată în multe cabinete din România. Alegerea modului și tipului de acțiune la momentul potrivit permite obținerea unor rezulate bune.

Tratamentul manual al sindroamelor miofasciale merită cea mai mare apreciere. Mâinile omului sunt cel mai sensibil, moale, abil etc. “instrument”. Întotdeaua a fost apreciat “lucrul manual”. Desigur, există boli care sunt tratate în mod eficient cu aparate, pastile sau un bisturiul, dar în tratamentul sindroamelor miofasciale terapia manuală este lider de necontestat.

Orice tratament acționează individual, cheia eficienței fiind prescrierea corectă și adecvată a acestuia.

Vreau o programare

Prenume*
Nume*
Telefon*
Email*
Mesaj*